marți, 21 iulie 2009

Suferinta vs Dorinta

Hmmm...Stau si analizez si intorc pe toate partile sa vad sensul. Oamenii viseaza si sunt la un pas de a atinge cu degetul visul dar ceva se intampla si bula se sparge. Si stai si te intrebi cum de ajungi sa fii asa fericit si totul sa dispara dintr-o data? De ce visele care nu pot fi realizate nu mor din fasa? De sa ajungem atat de aproape de ele si sa dispara? Si de ce odata cu ele iti pierzi si increderea in oameni si in viata? Ca si secventa din Trainspotting cand se scufunda cu acel covor in podea. Mi se pare cea mai reprezentativa pentru aceste situatii. Si atunci unii lupta si se prind de marginea podelei si nu vor sa dea drumul. Vrei sa vina ceva/cineva sa te scoata de acolo si cel mai bine e sa fie cineva necunoscut pentru ca odata cu el aduce si noi provocari care te fac sa iesi din covor.
Si nu poti zice ca amintirile sunt urate sau neplacute, din contra, dar faptul ca ceva s-a terminat te schimba si nu intotdeauna in bine. Nu poti accepta ca cel pe care-l iubesti te poate ranii, ca dupa atatia ani se dovedeste a nu fi cel care trebuie, ca nu-i pasa si ca e prea preocupat de propria fericire, ca-ti spune ca ai fost buna dar acum exista cineva perfect. Am noutati pentru tine! Oameni perfecti nu exista dar unii pot crea iluzia perfectiunii pentru ceva timp. N-am vrut niciodata sa fiu perfecta. Mi se pare ca cei care sunt preocupati de perfectiune sunt cam plictisitori pentru ca la ei totul trebie sa fie in interiorul conturului. Nu vor sa depaseasca linia, sa schimbe culoarea sau sa faca un elefant rosu cand ei stiu ca el e gri.
Si atunci?
Atunci... vreau pe cineva cu un dram de nebunie si cu simtul umorului. Vreau sa iesim noaptea pe strazi cand nu avem somn si sa ne plimbam, vreau sa fie deschis la provocari ca si mine. Vreau in diminetile ploioase sa lenevim un pic mai mult in pat. Vreau sa nu-l deranjeze cand ma alint sau cand am chef sa-l rasfat, cand vin nervoasa de la birou sau cand am de lucru mai mult. Vreau sa aiba chef de aventura, sa-i placa muntii, sa plecam cu rucsacul in spate sa vizitam Europa, sa vrea sa stam in sacii de dormit si sa asteptam stele cazatoare, sa fugim la mare de vineri pana duminca noapte, in iunie si septembrie, sa stea langa mine cand am chef sa plang si sa spuna lucruri frumoase ca sa uit de ce vreau sa storc lacrimi. Si mai vreau sa ii placa muzica si filmele si asternutul rece dupa o zi de soare, sa completeze integramele la care ma incurc, sa-i placa savarinele si ardeii umpluti, sa stea langa mine cand gatesc, sa stie sa faca cafea si sa se trezeasca inaintea mea. Sa ma admire in secret si sa ma iubeasca sincer, nu trebuie sa o spuna prea des, doar sa o dovedeasca. Sa-i placa cand incep sa dansez de nebuna sau sa cant fara motiv, cand am chef de joaca sau sa ma catar in copaci, cand vreau sa alerg sau sa evadez din oras. Vreau sa-si soreasca sa se trezeasca zilnic langa mine si sa adoarma noaptea pe aceasi perna cu mine, sa-i placa mirosul meu si sa ma surprinda placut cu cate ceva. Vreau ca iubirea sa ma astepte intr-o zi la usa pentru ca si-a uitat cheile nu pentru ca e uituc ci, doar pentru ca e indragostit....de mine la fel cum sunt si eu de el. Da! asta vreau!


Sting -All Four Seasons
Asculta mai multe audio Muzica


2 comentarii:

  1. Abia cand o sa incetezi sa cauti o sa regasesti linistea. Si asta nu o sa se intample constient, ci de la sine cumva...

    Nu mai lasa gandurile sa te domine, iubirea nu inseamna o singura persoana, iar viata e mult prea de pret ca sa o irosesti pe toanele cuiva. Oricat de cliseistic suna ce spun, e o solutie pentru ACUM.

    Asa ca ia o inghetata, o rochie de vara, pune muzica vesela si iesi in lume. Sau ascunde-te intr-o carte. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc de incurajari :)
    Rochitele de vara sunt la ordinea zilei dar inghetata nu ma farmeca...in schimb crema de zahar ars e nelipsita.
    Cititul e ocupatia principala zilele astea pentru ca imi ocupa mintea mai mult decat munca.

    RăspundețiȘtergere