duminică, 2 august 2009

Ce frumos e.....

... sa poti sa poti sa-ti iei niste prieteni si sa fugi in munti!
Vineri seara...
- Ce facem domne mergem sau nu la Curmatura?

- Hmmmmm...pai am sunat si n-am gasit loc la cabana...
- Si ce! cu cortu ne sta in gat?
- Pai daca voi vreti si noi vrem!
- Ok...si la cat plecam? 7?
- Nu putem un pic mai tarziu ca as vrea sa mai lenevim....
- OK!...7.30 vii si ne iei din intersectie...
Si uite asa cu rucsacul in spate si camera foto de gat pornim sambata dimineatza, dar nu prea de dimineatza ca punctualitatea nu ne prea caracterizeaza pe unii dintre noi.
Drumul nu e prea lung, urcusul nu e prea greu, timpul trece repede si noi ajungem rapid la locul de campare si dupa 2-3 ezitari/testari gasim locurile de cort confortabile.
Imi plac oamenii de munte care sunt copii si adulti in acelasi timp, care iubesc natura si pot sa-si care gunoiul pana la primul tomberon, oameni care nu au manele in freza si nu simt nevoia sa streseze pe vecinu, oameni care se saluta desi nu se cunosc, nu se calca in picioare, oameni cu caracter...oameni care sunt intr-adevar oameni. Ti-e drag sa-i cunosti.
Atunci cand ploua toti se strang in cabana si daca vinul fiert, ceaiul sau mamaliguta cu branza si smantana se termina esti trecut pe lista si strigat cand e gata ca sa nu inmultesti randurile acolo degeaba...si doar auzi...
"5 vinuri fierte"..."2 mamaligute"...."un ceai" ce mai! Oameni de treaba cei care lucreaza la cabana!
Si se lasa noaptea si se aprinde focul de tabara langa care se aseaza cel/cei care canta la chitara si cei care asculta. Foarte frumos ... deasupra stele...pe pamant scantei de foc care joaca pe chitara si vocea lui Nico (este cea care a cantat w-endul asta). Pe bancute imprevizate cu paharul de ceva in mana, simti cum ti se face un dor de a infrunta muntii si parca, cu fiecare cantec ai vrea sa mergi mai sus si sa cunosti fiecare pietricica. Multumim Nico ...ai fost minuntata.
Si se face si ora de somn si ne retragem in corturi si acum apare singurul lucru care nu-mi place pe munte...frigul si greutatea cu care te incalzesti in sacul de dormit. Recunosc ca eu am nevoie de o sursa de caldura ca sa pot sa adorm si sunt chiar dependenta iarna. Si de accea pe munte cand nu sunt extenuata adorm foarte greu ca nu ma pot incalzi.
Dar dimineatza...vai dimineatza e asa frumos cand iti incalzeste soarele cortul si te indeamna ca te trezesti ca e o noua zi si ca e frumoasa si tu trebuie sa o vezi neaparat. Ador diminetzile pe munte cand iti bei cafeluta cu soarele ...mmmmmmmmmai vreau. Uitasem ce inseamna bucuria naturii si cum te elibereaza de stresuri si suferinte.
Iar am fugit si nu m-ai prins...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu