joi, 16 iulie 2009

E dimineata. Iar!

E dimineata. Iar! Si eu speram sa ma trezesc peste cateva luni, vindecata, vioaie si nerabdatoare sa aflu ce imi pregateste viata. Dar nu. E dimineata de a doua zi si iar am golul in stomac. Golul pe care-l umplea EL prin simplul fapt ca era el si nu altcineva. Si peste ceva timp golul o sa urce spre gat si va sta acolo tot restul zilei si o sa ma apese indiferent cu ce imi ocup timpul dar o sa dispara in clipa in care adorm. De aia imi place sa dorm!
Publicat de la
Etichete:

2 comentarii:

  1. !ralu3 septembrie 2009 la 12:14

    in aceeasi situatie ma aflu si eu ... doare ca naiba.

    RăspundețiȘtergere
  2. AnnaS3 septembrie 2009 la 12:46

    Asa e doare! si ca sa fiu sincera nu trece prea repede. Eu iti urez curaj si daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva care a trecut/trece prin asta spune-mi.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)